▮ Istoria și comuna
Atestări, istorie, evenimente

▮ Mândra este atestată documentar din anul 1400, printr-un act de danie din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Printre vechii boierii munteni din Mândra se numără: Micu, Stoica, Cocan, Taflan, Comșa.

▮ În anul 1733, când episcopul român unit cu Roma (greco-catolic) Inocențiu Micu-Klein a dispus organizarea unei conscripțiuni în Ardeal, în localitatea Mândra (cu denumirea ortografiată: Mendra) au fost recenzate 38 de familii, cu alte cuvinte, la Mândra trăiau vreo 190 de persoane. Din registrul aceleiași conscripțiuni mai aflăm că au fost recenzați doi preoți având prenumele Rád (Radu).

▮ Cei doi preoți erau neuniți (ortodocși). În localitate funcționa o biserică ortodoxă, iar de pe fâneața parohiei se strângea, anual, un car de fân. Denumirea satului Mendra, precum și prenumele celor doi preoți ortodocși, Rád, erau redate în ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii erau destinate unei comisii formate din neromâni, în majoritate unguri.

▮ Comuna este aşezată pe DN1, la 6 km de oraşul Făgăraş şi la 60 de municipiul Braşov. Are în componenţă satele Mândra, Ileni, Toderiţa, Şona şi Râuşor. Suprafaţa localităţii este de 8.797 ha (arabil – 5.249 ha).

▮ Legenda spune că demult au trăit doi ciobani, Mândru şi Tudor, care păstoreau o mare turmă de oi. Din pricini necunoscute, cei doi s-ar fi certat: Tudor şi-a dus mioarele într-un loc ce-avea să devină Toderiţa de azi, iar Mândru s-a aşezat pe meleagurile satului reşedinţă de comună, Mândra.

▮ Şona şi-a luat numele din cuvântul „schön“, care înseamnă „frumoasă“, în germană, iar Râuşor şi Ileni împart aceeaşi poveste. Ileni vine de la Ileana, prima familie stabilită în aceste locuri, iar Râuşor de la nora Ilenei, care s-a mutat, dintr-o sfadă cu soacra, în josul râului, adică „pe râuşor“.

▮ Nicolae Iorga vorbeşte însă despre Ileni de la „satul lui Ilie“, variantă mai aproape de adevăr, dată fiind şi ziua aleasă pentru sărbătoarea comunei, 20 iulie, de Sf. Ilie.

▮ Sat Ileni: În anul 1733, când episcopul român unit cu Roma (greco-catolic) Inocențiu Micu-Klein decide organizarea unei conscripțiuni în Ardeal, în localitatea românească Ileni au fost recenzate 66 de familii. Cu alte cuvinte, în localitatea Ileni a anului 1733 trăiau circa 330 de persoane. În aceeași localitate, aflăm din același registru al conscripțiunii, erau recenzați doi preoți: Vaszilakie (~ Vasilache) (greco-catolic) și Komán (~ Coman) (ortodox). La Ileni funcționa o biserică. Denumirea localității Illyen, precum și prenumele preoților recenzați erau redate în ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii urmau să fie destinate unei comisii formate din neromâni și în majoritate unguri.

▮ Sat Râușor: Prima atestare documentară a satului Râușor datează din anul 1473 când voievodul Radu, fiul lui Vlad, donează satul boierului Stoica Nadeș. În Râușor au avut origini multe familii boierești care făceau parte din Scaunul de Judecată al Cetății Făgărașului, numiți și “boieri assessori”. Printre aceștia amintim de: Coman de Rusor, Costea de Rusor, Comsa de Rossel, care au avut un rol important prin deciziile pe care le-au luat în perioada cât au fost la scaunul de judecată. Începând cu 1509 apar de mai multe ori împreună Coman și Costea situație foarte rar întâlnită înstructura acestor adunări. Alături de boierii din Recea și Hârseni sunt confirmați în jumătatea boieronatelor de Râușor și Bucium, boierii Coman, fiii răposatului Ivan, Stoian și Bârsan.

▮ Sat Șona: Este așezat la est de orașul Făgăraș, înșiruit pe malul drept al Oltului, străjuit la partea de nord de coroana de dealuri colinate, care depășește mult lungimea satului și a hotarelor lui spre răsărit și apus. Puținele documente care există, confirmă că această așezare românească datează din cel puțin secolul al XIII-lea e.n. În „Țara Bârsei” și „Țara Făgărașului”, în special la Nord de râul Olt foarte multe sate și comune sunt locuite de români și sași. Numele de Șona derivă de la cuvântul german „Schönau” – în românește: “Lunca frumoasă”. Fântânile de pe întinsul satului – din pârăul Crucii, ande Hâlmu, lângă casa lui Borcoman, la Valea Lascului, în fața casei ande Șerbănuț și la poarta ande Naptu, zidite cu piatră și butinee de ciment, prin construcția și amplasamentul lor sunt asemănătoare cu fântânile din așezările sașilor din apropierea satului Șona ca Șoarș, Rodbav, Cincu, etc.

▮ Sat Toderița: In anul 1930 cand Romania era un mare regat iar in tara domnea regele Carol al II-lea, localitatea Toderita era comuna rurala si facea parte din judetul Fagaras. In aceasta comuna erau inregistrate la aceea data 946 de locuitori. Comuna Toderita era arondata la Judecatoria de ocol Sercaia si la Tribunalul Fagaras care judecau toate pricinile ivite intre oameni, dar asemenea situatii erau destul de rare printre locuitorii comunei. In comuna functiona o scoala primara cu dascali ridicati din randul localnicilor. Tot in aceea perioada obstia comunei a hotarat si a ridicat in cativa ani noua biserica de piatra, cu turla semeata. Aici in biserica copiii faceau ore de religie cu preotul paroh al comunei.